Rosia Montana

Recunosc ca m-a mobilizat karioka, m-a facut cu ou si otet si habar n-are 🙂 Insa are dreptate, n-avem voie sa (mai) fim blazati, n-avem voie sa mai lasam capul in pamant. Nu stiu daca sunt singura care simte nevoia sa inchida televizorul cand apare fie Ponta, fie Antonescu sa mai minta, unul mai caraghios si mai jenant decat celalalt, de parca politicienii s-au gandit ca treaba lor e sa ne distreze. Penibili.

Desi nu pot ajunge si eu in piata, sa ma alatur manifestantilor, pot publica si eu instiintarea trimisa de Jon-Ioan Grieg celor din PSD, referitoare la bubele proiectului de la Rosia Montana. Sa se stie, sa fie cunoscut, sa nu fie uitat…

Stiu ca e o picatura intr-un ocean, dar e o picatura care nu mai vrea sa se evapore.

Înstiintare adresata membrilor grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule / Doamna Deputat,
Având în vedere dezbaterile curente privind proiectul exploatarii de de la Rosia Montana, va aducem la cunostinta câteva paragrafe din Declaratia Academiei Române în legatura cu acest proiect, adoptata în cadrul adunarii generale a membrilor Academiei Române din 16 Iulie 2004.
Pericolele acestei exploatari erau cunoscute de multi ani, iar în toata aceasta perioada factorii de decizie au preferat sa le ignore.
Acesta înstiintare constituie un document cu valoare legala, ce va putea fi folosit ca proba, alaturi de dovada de primire, în eventualitatea unui proces juridic legat de urmarile aprobarii
unei exploatari bazate pe folosirea cianurilor în procesul tehnologic.
Prin aceasta se elimina posibilitatea unei aparari bazata pe necunoasterea consecintelor, pentru cei care au aprobat sau promovat, sub orice forma, continuarea acestui proiect.

– “Exploatarea proiectata pentru o perioada de 17 ani nu reprezinta o solutie de dezvoltare durabila, pe termen lung, problemele sociale si economice ale zonei ramânând nerezolvate sau agravându-se dupa aceasta perioada.
– Numarul locurilor de munca în perioada operationala a exploatarii (…) este nesemnificativ în raport cu nevoile locale, care ar cere o solutie de durata, bazata pe resurse regenerabile.

- Beneficiul economic al Statului Român (…) este nesemnificativ în raport cu consecintele proiectului.

- Stramutarea si reamplasarea fortata a persoanelor care refuza sa-si vânda proprietatile risca sa antreneze Statul Roman în procese la Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg, cu consecinte greu de evaluat în prezent.

- Exploatarea la suprafata în patru cariere deschise si crearea unui bazin de acumulare a reziduurilor în spatele unui baraj de 180 m înaltime mutileaza grav peisajul zonei si este în contradictie cu legislatia europeana (de exemplu Conventia Europeana a Peisajului
ratificata de România prin legea 451/2002; directivele UE nr.85/337/CEE, 2001/42/CE, 80/68/CEE, 94/43/EEC).

- Experienta din România (Baia Mare) si din alte tari arata ca barajele de acumulare construite din roca sau pamânt sunt nesigure în conditii extreme si pot produce accidente grave (chiar si atunci când depoziteaza doar saramura si nu rezidii toxice).

- Folosirea cianurii de sodiu pentru solubilizarea aurului si depozitarea în bazin deschis a Folosirea cianurii de sodiu pentru solubilizarea aurului si depozitarea în bazin deschis a
rezidiilor tehnologice continând resturi de cianura, produsi de “neutralizare” a cianurii (cianati, tiocianati) si complecsi ai metalelor grele cu cianura, a caror toxicitate nu este
înca complet cunoscuta, creeaza motive serioase de îngrijorare, chiar daca ar fi aplicate tehnologiile curente cele mai avansate asa cum promite proiectul.

- Proiectul vine in contradictie cu o serie de alte articole ale legislatiei europene si nationale de protectie a mediului.

- Nu exista garantia ca la terminarea operatiunii firma investitoare va putea asigura costurile de închidere a exploatarii si de refacere a mediului afectat. Reziduurile ramase dupa exploatare (halde de steril, bazinul de decantare) prezinta un pericol permanent si implica mari cheltuieli pentru stat mult timp dupa închiderea exploatarii, dupa cum se cunoaste din experienta similara a altor tari.”

Ca adaugire, potrivit documentarii noastre, va atragem atentia ca un baraj înalt de 180 de metri (mai mult decat dublul inaltimii hotelului Intercontinental din Bucuresti), care sa reziste sute de ani fara pericol de accident, este o lucrare imposibila. Spre deosebire de alte baraje, acesta nu ar permite deversarea preventiva a lacului din spatele sau, pentru ca nu exista loc unde sa se poata muta temporar un lac cu sute de milioane de metri cubi de elemente toxice. In alte tari se cheltuiesc miliarde de dolari pe an pentru tinerea sub control a unor surse de poluare lasate în urma de exploatari mult mai mici, dar care au folosit tehnologii
asemnanatoare. Dupa încheierea proiectului de la Rosia Montana, România va ramâne PERMANENT cu o cheltuiala de ordinul miliardelor de dolari pe an pentru neutralizarea poluarii, daca acest lucru va fi chiar posibil. În cazul în care barajul, construit într-o regiune cu roci slabe si cu numeroase formatiuni karstice, va ceda, rezultatul va fi o zona de desert întinsa pe câteva sute de kilometri în reteaua hidrografica, inclusiv distrugerea Deltei Dunarii si
a zonelor riverane din patru tari vecine. Se vor pune în pericol vietile a milioane de oameni.

Consideram ca prin prezenta înstiintare ati fost informat/a asupra pericolelor potentiale ale unui asemenea proiect. Va invitam sa va documentati în continuare si sa decideti în cunostinta de cauza.
Cu deosebit respect,

Jon-Ioan Grieg, Regizor film Costa-Teodor Scortan, Politolog

• 2013/09/14
• DE GUSTIBUS
• 1 Comment