MATEMATICA GANDURILOR 1


“Matematica este stiinta cu aplicabilitate in absolut toate aspectele vietii.” Probabil ca daca l-as fi ascultat mai atent pe profesorul de matematici speciale din facultate as fi inteles asta inca de pe atunci.
Recent am dat peste un text despre Einstein, care explica limpede diferite principii si teorii studiate de acesta si eforturile lui de a ajunge la o teorie a intregului, care sa unifice legile universului, atat cele valabile in macrocosmos (enuntate si validate de teoria relativitatii) cat si cele din universul microscopic, verificate prin teoria cuantica.
Si in admiratia mea pentru Einstein mi-a venit imi minte ideea ca poate aceste teorii sunt demonstrate chiar si in felul de-a fi al oamenilor.
Sa ne gandim la ganduri… stiu, suna ciudat, dar sa trecem peste asta. Intr-o singura secunda avem in minte, fara sa ne dam seama, zeci de ganduri, asta amintindu-mi de bosoni, particule subatomice care pot exista- cate doi sau mai multi- simultan in acelasi punct. Dar numai gandul de maxima importanta pentru circumstanta data are puterea de a rezista mai mult si de a atrage atentia logicii, transformandu-se astfel in intentie si fapta. Altfel, daca suntem complet relaxati, fara nimic anume de facut, gandurile noastre zburda si spunem senini ca ne gandim la orice si la nimic in acelasi timp. Si asa este, gandurile noastre se comporta ca niste atomi angajati in miscare browniana in jurul personalitatii/educatiei/interesului, de multe ori ciocnindu-se intre ele, nascand alte idei care se apropie mai mult sau mai putin de nucleu. Dar in toate aceste ciocniri nu exista cauzalitate, nu exista logica; altfel spus: nu exista gravitatie. In acelasi timp, odata trezit din “reverie” o persoana poate oricand sa aleaga ce ganduri sa aiba(si, ca observatie personala- nu poate alege ce ganduri sa nu aiba) si asta aduce in discutie la circumstanta data, realitatea individului: daca are un deces in familie e foarte posibil sa se gandeasca la moarte, la prieteni, parinti, iubit/a, copii, bilanturi personale, regrete, promisiuni, schimbari, etc, fiecare dintre acestea putand genera zeci de alte directii pentru procesul de gandire.
Dar gandurile care reusesc sa se transforme in intentie si fapta trec in lumea macro, influenteaza individul si astfel, in lant, intreaga umanitate si universul. Acel lant, cauzalitatea, este echivalentul gravitatiei. Dar asa cum un mic magnet poate ridica un cui de pe suprafata pamantului, forta electromagnetica a unui corp considerabil mai mic (magnetul) invingand astfel forta gravitationala a planetei, tot asa un tel, o pasiune puternica poate invinge un intreg lant cauzal, creind in acelasi timp un altul, un nou destin.
S-a desoperit matematic ca exista mai mult de 4 dimensiuni (cele 3 spatiale si cea temporala), chiar 10 la care, de curand s-a adaugat si a unsprezecea, ocazie cu care s-a ajuns la nuantarea Teoriei Membranei (teoria M) conform careia toate dimensiunile se impletesc, transformandu-se intr-o membrana de care amintea si Einstein cand a demonstrat matematic faptul ca lumina se curbeaza in apropierea unui corp cu masa foarte mare. Tot asa cum o personalitate puternica atrage atentia, schimband perceptii si creind tendinte. Corpul curbeaza membrana, atragand progresiv toate celelalte corpuri din apropiere, absorbind lumina, in cazurile expreme generand renumitele gauri negre. Depinde de care parte a membranei de afli, pentru ca in spatele unei gauri negre poate exista un alt Big Bang.
Cu Teoria M in minte si revenind la analogia gandurilor: sclipirile de geniu par a fi explozii similare Big Bangului.

Nu stiu daca aceste lucruri au vreun sambure de adevar in ele, pot fi catalogate si aiureli dar…

Dar sa ma opresc aici; creierul uman este un univers fascinant, dar legile care-l guverneaza par (pentru mine cel putin) a urma aceleasi tipare ale universului pe care incepem, timid, sa-l descifram.

2 thoughts on “MATEMATICA GANDURILOR 1

  1. Dar intenția? Intenția cu ce o asimilezi? Cu gravitația? Dar gravitația nu poate alege asupra căror obiecte să acționeze. Ce în Univers ar putea fi similar liberului arbitru? În afară de propriile noastre minți, dar atunci am face analogia unui obiect cu el însuși 🙂

  2. Cred ca liberul arbitru poate fi echivalat chiar cu membrana care sustine universul. Desi sistemele de valori sunt compuse din doua valori esentiale (bine/rau, frumos/urat, plus/minus), alegerile fiecaruia se impletesc si se influienteaza reciproc, ajungandu-se astfel la “raul cel mai putin rau” si la diferite alte dimensiuni ale universului.
    Voi iesi putin din mecanica, cred ca electricitatea ma ajuta un pic mai bine.
    In electricitate exista perechea electron- gol. Electronul are sarcina negativa, in schimb golul nu are sarcina, desi schematic este notat cu +, este doar spatiul pe care nu-l mai ocupa la un moment dat electronul. Electronii au tendinta sa migreze catre goluri, creind astfel un curent electric. Intentia. O idee, un gand, migreaza catre un scop, o necesitate. Daca acolo gaseste un loc liber apare intentia, care devine din ce in ce mai puternica in functie de proportiile polilor intre care apare (un scop puternic, poate chiar o obsesie).
    Nu sunt sigura ca am dreptate; gandindu-ma la un raspuns m-am constrazis de multe ori singura si e bine ca-i asa 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: