DE LA FRANA LA ACCELERATIE…


… e-o cale-atat de lunga…

“Frana domnisoara… Cealalta frana!”

Distanta dintre frana si acceleratie, doua pedale cu efecte atat de diferite este mult, muuult prea scurta! Si se mai si foloseste acelasi picior pentru ambele!

“Aaa, frana! Ok…” Clipesc des, simt cu imi dau lacrimile de necaz, dar oricum e prea tarziu, a franat el deja. El, instructorul. Instructorul cu rabdarea unui peste pe uscat. Pe uscat si-n soare…

Dar ma voi razbuna: de-acum incolo voi merge doar cu 30km/h pe fiecare intersectie, ma voi asigura de fiecare data la fiecare depasiri, ba chiar voi incerca sa ma incadrez fix unde am vizibilitatea mai buna in intersectii si, daca ma enervez poate chiar si semnalizez cand schimb benzile.

Zis si facut…pana la urmatoarea intersectie.

Eu la volan… e la fel de natural ca un peste tragand cu arcul (nu stiu ce am azi cu pestii), sau o pasare facand clatite sau ca oe cu mustata (ha!).  Dar chiar daca pestii nu gasesc cine stie ce bucurie in trasul cu arcul mie imi face placere sa conduc. Ma si vad intr-o decapotabila, o a doua Isadora Duncan, cu salul sangeriu de matase fluturand speriat pe langa roti, cantand pe diferite voci alaturi de Moloko , gonind dinspre nicaieri spre cine stie unde (doar cu viteza maxima permisa de lege, evident). Dar reintru in oras si relizez a mia oara ca speranta de viata mi s-a redus considerabil de cand am ales sa invat sa conduc.
In acelasi timp sunt mult mai constienta de fiecare miscare pe care o fac, de fiecare gand si sesizez ca se trezesc reflexe uitate sau nestiute. De exemplu… vorbesc urat la volan! In gand, e drept- deocamdata!- dar nu stiam ca am asemenea vocabular si deja o mare varietate de expresii.

Astazi am avut sedinta cu numarul 5 in care am aflat ca bordurile nu vin la pachet cu botul masinii, ca pietonii nu sunt neaparat niste fiinte blajine si ca singurul semafor functional din oras functioneaza in sfarsit, drept pentru care toti soferii s-au impotmolit la intersectie de uimire.

Deci fiti mai atenti cand iesiti pe strada, cu masini si fara, in curand va mai fi un nebun in trafic!

10 thoughts on “DE LA FRANA LA ACCELERATIE…

  1. cat de bine te-nteleg!
    diferenta dintre noi este ca mie nu imi place sa conduc si probabil ca de aia nici nu o fac, iar cand o mai fac, e catastrofal.
    persevereaza si multa bafta!

  2. :)))) frumos…important e sa ai permis.de condus nu e neparat nevoie sa conduci 😀

  3. Multumesc Cristina. Gandul ca poti sa te deplasezi la 30cm de-asupra solului, cu ce viteza vrei, facand doar efortul de a roti putin din brate si de a misca foarte putin picioarele nu te ajuta? Pe mine da 🙂

    Wow, ce tot spui Laur? “Important e sa ai permis.de condus nu e neparat nevoie sa conduci” e de neconceput!!! Sunt indignata! 🙂

  4. ooo, ba daaa, problema e, insa, ca mai sunt si altii prin jur care vor sa faca acelasi lucru si ma cam incomodeaza :)))

  5. am trecut prin cam aceleasi faze. intr-un final, pronostichez ca vei ajunge si la voce tare.

  6. apropos de speranţa de viaţă.
    la a noastră te-ai gîndit cînd ai hotărît că trebuie NEAPĂRAT să ştii tu să conduci?
    părerea mea e că hotărîrea ta a fost cam unilaterală şi-am s-o contest la haga.

  7. Vman, m-am gandit, cum sa nu? Dar nu pentru pietoni mi-e mie jale, nici pentru soferi, ci pentru masinile parcate. Greu mi-e cu parcarea laterala! Cred ca daca iau permisul (adica nu DACA, ci CAND) voi lasa masina pe avarii pe marginea strazii. Sper sa nu citeasca aici nici un nene “organ” 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: