LEAVES, FROST, STUMP


Se indragostise de mine librarul de la Waterstones. Era un pusti cu moaca de golan, dar timid si cuviincios ca o fata mare. Probabil ca s-a simtit incurajat de desele mele vizite printre rafturile “Photography”, cautand ceva de care nici eu n-aveam habar. Dupa un timp i-am cerut Ansel Adams si nu avea. Nu Ansel, gasise un Roger si nu ma interesa. Era extrem de necajit si am plecat consolandu-l ca “maybe next time”.
Si-am aparut next time, peste o saptamana si de data asta avea: “400 photographs”, o enciclopedie pentru care mi-as fi dat si unul din rinichi. N-a fost nevoie, pentru ca librarul mi-a facut fericit o reducere substantiala, nu stiu cum a facut si daca n-a fost mai apoi pedepsit pentru asta. N-am avut inima sa-si spun ca a doua zi zbor acasa, in Romania.

Ce spuneti despre imaginea asta ? N-am voie sa pun poza pe blog, de aceea va invit sa o priviti asa si-mi cer scuze, dar nu am gasit o versiune mai mare.

LEAVES, FROST, STUMP- October morning, Yosemite National Park, 1931.

1931- in urma cu o eternitate. Oare si-a regizat Adams fotografia, asezand frunza pe buturuga? Poate ca da, poate ca nu. Important e ce a vazut el, ce au vazut in timp atatia editori care au inclus-o in nenumarate publicatii ale operei lui Adams, ani si ani la rand, important e ce au vazut clientii care au cumparat printurile la preturi fenomenale, dar si mai important pentru mine e ce am vazut eu.

Imaginea e foarte simpla, eleganta, supla: o buturuga inghetata pe care se vad cercurile lemnoase si urmele lasate de lama fierastraului. Doua frunze cu margini de bruma stau pe centrul buturugii de parca tocmai au cazut din cer, din fantoma copacului doborat de oameni.

Si mi-am amintit asa de versurile lui Andrei Ciurunga:

” iubito ti-am pipait aseara tristetea pe obraz
ningea incet cu sunet de simfonie grava
abia intrezarita de primele viori
ningea de parca merii s-ar scutura in slava
si miluiau pamantul jertfindu-se de flori.

te-ai ridicat deodata si cu un ras zglobiu
ai fluturat spre cer o mana atat de alba
ca-n jurul ei toti fulgii bateau in cenusiu.”

E ca un priveghi vegetal. E frumos. E perfect. Il silenzio.

3 thoughts on “LEAVES, FROST, STUMP

  1. … nu e un “priveghi vegetal” – sa-mi fie iertat domnitza! – e tocmai … nunta … a doua frunze nevinovate … care-si zic “da” … nestiind ca-si incep dansul nuptial … pe eshafod … si ca soarta lor e demult pecetluita … vor deveni … copac … trunchi … eshafod … pt alte frunze …
    ….
    .. stau – cu securea in mana –
    si ma uit la locul din padure
    de unde lipseste copacul
    cozii securii mele …

  2. … asa au fost impartite rolurile de data asta …
    ps

    si totusi … doamna regizor … cine a fost mai optimist decat decat cel mai optimist de data asta?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: