10 Martie 2009- 10th March 2010


Heheheeeeeeei… am un an de Anglia!

Acum pot sa ma uit la turisti exact cum merita: niste turisti, nimic interesant! Habar n-au ei cat de speciali suntem noi, britanicii si cat ne calca pe nervi vizitele lor zgomotoase, hohotele lor de ras, nasurile lipite de geamurile autobuzelor noastre dublu etajate si mania de a fotografia fiecare tomberon pe care-l cred cutie postala. Cu flash! Turists…

Acum stiu ca fish& chips inseamna peste si cartofi pai, nu peste cu chipsuri (din alea, din punga) cum credeam la inceput, de ma cruceam.

Acum stiu sa vorbesc englezeste un pic mai relaxat, iar erori de felul “twentyshcinci” (semi-englezescul 25) sunt din ce in ce mai rare. Ma chinui inca sa pronunt corect three/ tree/ free, pe care deocamdata le pronunt “thfree”. Exersez, exersez…  Textele mele scrise in engleza sunt inca dubioase, dar lucrez la asta. In schimb pot sa inteleg orice engleza vorbita: engleza indiana, cea chinezeasca, cea italiana (implica multa gimnastica) si… cam atat, nu mai exista si alte tari pe glob, nu?

Acum stiu sa folosesc pliz si thenchiu dupa aproape fiecare propozitie. Ha!

Acum am haine de firma si n-apuc sa ma imbrac cu ele decat o data pe saptamana cand ma duc dupa paine, apa si hartie igienica. In restul timpul sunt la costumatie alb/negru, ca toate lady-urile care muncesc.

Acum rad cam la fiecare una din zece glume englezesti, ceea ce e o imbunatatire spectaculoasa si sunt mandra de asta.

Acum am o freza noua, efectuata de o doamna afgana pe care o cheama tot Alina, motiv pentru care mi-a facut un masaj in par… extra, for free. Tipsul lasat de mine, totusi, depaseste si tariful pentru masaj but is good to be me.

Acum am telefon de pe care pot intra pe internet, laptop de pe care pot intra pe internet si-mi platesc taxele si abonamentul de calatorie numai si numai online. Pentru ca pot.

Nu am televizor, dar am laptop de pe care pot intra- ati ghicit- pe internet. Wireless!

Acum un an pe vremea asta aveam pneumonie si depresie. Anul asta nu mai am pneumonie. (Am aflat ca depresia e o boala normala la englezi, ca guturaiul, ceva legat de compozitia chimica a alimentelor/apei/aerului… din nou, pentru mine e un motiv de bucurie, e semn ca ma integrez perfect.)

Am deja o mica biblioteca de carti englezesti si citesc ziarul in fiecare dimineata: paginile de sport si horoscop pentru ca sunt singurele sectiuni suficient de ambigue incat sa ma lase sa-mi imaginez ce vreau.

Da, e adevarat, englezii au o fascinatie pentru crima si violenta, in general. Nu musai sa le faca, dar sa povesteasca despre ele, sa le rasuceasca pe toate partile pe 5 din 8 pagini de ziar… Sherlock Holmes nu se putea naste in alta parte, iar Poirot nu putea avea un succes atat de mare decat aici.

Nu, fetele britanice nu sunt usuratice, numai ca nu le pasa ce si cum. Cele mai multe devin femei mult prea devreme si raman copii pana mult prea tarziu.

Barbatii englezi sunt in general urati, bolnaviciosi, imbatraniti prematur, burtosi, cu piele rozalie si acnee pana dupa 40 de ani. Au si exemplare reusite: homosexualii care exceleaza nu doar prin aspect dar si curaj. Pai curaj iti trebuie sa iesi pe strada cu o gentuta cu paiete mov, colanti lipiti de partile genitale si cizme inalte! Ca sa nu mai vorbesc de tranvestiti… niste Rambo, cu totii/toatele!

Viata de expat poate fi palpitanta, indubitabil interesanta, extravagant de complexa, dar cat timp nu te iei prea in serios totul e bine. Mi s-a spus ca cel mai complicat e primul an, cu tranzitia de la o cultura la alta, paradoxurile legislative, reticenta celor de-aici la noii veniti…. si complicat a mai fost!

No hopes, no expectations… asta e lectia de viata asimilata complet aici. Toti pretind ca au planuri de viitor pentru urmatorii cinci ani, adevarul e ca aici nimeni nu-si permite sa priveasca mai departe de ziua de maine. Viata este mult prea alerta, depindem unii de altii mai mult decat ne-am fi dorit, indiferent de distantele care ne despart, grade de rudenie, meserii, credinte, valori, etc. Si desi pare ca e imposibil sa-ti controlezi destinul- si probabil ca e- cred ca de mare ajutor e imaginatia. Chiar te duce- in cele din urma- acolo unde iti doresti. Si de imaginatie nu duc lipsa 🙂

5 thoughts on “10 Martie 2009- 10th March 2010

  1. alooooooo, dar tu nu ai plecat sa te integrezi putin la ei si apoi sa te intorci inapoi la noi?

    ca eu asa credeam. alinaaaaaaaaa, vino inapoooooooooi:(((

  2. toata bruma de curaj pe care am avut-o vreodata am cheltuit-o venind aici, crezi ca mai am tupeu sa ma intorc? 😛

  3. felictari!
    un an?? tsssss…

    te-ai uitat la postarile de acum un an? am incercat sa navighez, da’ cum n-ai arhiva aici in dreapta, e mai greu :).

    oricum – felicitari, si bafta in anu’ 2!

  4. multumesc. gata, nu mai sunt boboc, anul doi va fi mult mai bun 🙂
    m-am uitat pe ce-am scris acum un an… chiar ma simt altfel, mai nu stiu cum… libera? inca mai simt ca ma invart in jurul cozii, dar macar mi-am dat seama ca e coada mea si urmeaza sa ma opresc.
    wordpress-ul nu ma lasa sa pun decat 15 posturi in meniul din stanga, dar o sa caut o posibilitate sa afisez o arhiva cumva.

    LE: am rezolvat cu arhiva 🙂

  5. am vrut sa-ti las un cantec, dar e prea complicat, ca deocamdata n-am voie sa fac zgomot, iar pana ajung acasa uit.

    deci, cauta-ti tu pe iutub “radiohead – no surprises”. si, in egala masura, cibelle – london, london 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: