CROCHIURI


Familia Namaste s-a mutat. Cum plec dimineata inaintea tuturor si ma intorc noaptea tarziu n-am sesizat schimbarea. Dar de cateva zile nu se mai aud cantece. Nu se mai aud tipete. Nu mai suna copii la usa. E trist.

Azi am vazut un copil mutilat. Afgan, 2-3 anisori cu o arsura oribila pe toata jumatatea stanga a fetei, de la nas pana la ceafa. La inceput am crezut ca are pictat ceva, m-am tot uitat la chipul lui…nu, temerea mea s-a adeverit. Fugea printre rafturile cu jucarii, obraznicatura ca orice alt copil sanatos, dar ce ochi tristi… “He’s a very fast little man…” o lingusesc inutil pe mamica. “He has to be” vine raspunsul. Ne privim intens… “he’s fine now” ma asigura si zambeste calm.

Prima data cand am vazut femei arabe imbracate traditional am crezut ca-s preoti. Dar veneau spre mine… “ce treaba-i si asta? de ce merg popii cu spatele?” Abia la cativa metri mai aproape am priceput ca-s femei.
Intr-o zi m-a salutat o femeie necunoscuta, intrebandu-ma de o strada. Ii raspund, imi sesizeaza accentul, ma intreaba de unde sunt, nu stie sa localizeze Romania pe harta, cumva gasesc rabdarea sa-i explic, aflu ca ea e afgana,imi spune fara s-o intreb, nu mai poarta hijab de cand a venit in Anglia. Pai de ce? Nu mai crede. Chipul ei avea culoarea mortilor arsi in India: acelasi cenusiu pal, nesanatos si consistenta gelatinoasa. Ochi tristi iremediabil.

Un prieten indian s-a mutat de curand si a dat o petrecere de “adio casa”. Ne-am adunat cam toate natiile sub acelasi acoperis: indieni-evident- romani, italieni, japonezi, chinezi si un britanic, ca n-avem nimic cu englezii. Intru, incerc sa ma fac placuta, le spun cum ma cheama, ceilalti isi recita si ei numele, numai indianca asta zice tare “just me”. Eu inteleg Jasmine, ea rade, se uita superior la mine, “no, no, just me”. A, ok , “just me”, deci ne tragem de sireturi: “just me, da-te mai incolo, just me da-mi o bere, just me, sa fie foster, just me, m-am razgandit, vreau carlsberg “. Pana la urma s-a prezentat, dar i-am uitat numele si ca razbunare mi-a zis ca-s  “so cute, i love you.” Pff…

Cealalta indianca prezenta ar putea participa si castiga orice concurs de miss. Jumatate de seara m-am holbat cu nerusinare la ea, cealalta jumatate de seara a fost dedicata Boolywoodului, asa ca am ignorat-o.

In ultima vreme am tot stat in preajma copiilor. Sincer, mi se par mai inteligenti decat parintii, dar mai tristi decat ar trebui. Un copil chiar m-a contrazis ca nu exista nimic magic pe lume.
Cum nu?
“Pentru orice exista o explicatie.”
Chiar pentru orice?
“Da”.
Si daca totusi ar exista ceva magic pe lume, ce ai vrea sa fie?
“Stiu, dar nu pot spune nimanui.”
Si a plecat serios ca un ministru.

Intr-o zi ploua rece si intunecat. Pe strada o fetita cu o umbrela rosie cu punctulete negre- o buburuza, evident- se lupta sa ramana cu picioarele pe pamant: vantul ii tot smulgea umbreluta. Pana la urma vantul a castigat, iar tatal fetei a trebuit sa fuga sa recupereze nevolnica de umbrela. Fetita o ia solemn, o deschide iar si o aseaza cu seriozitate in prima balta din apropiere si se urca: “Look dad, now we have a boat.” Dad zambeste, isi scoate telefonul si trage o sesiune foto.

Exista magie.

11 thoughts on “CROCHIURI

  1. asta-i comentariu de genul “!!” sau “+++” pe forumurile de poze… in fine, multam, oricine ai fi, ma bucur ca te distrezi.

  2. e comentariu de agaţament! vezi dacă are bani, adrenalino.
    îţi dau contu’, facem jumi-juma. sau ceva pe-acolo, nu mă uita

  3. Vman, nici un jumi-juma! Ti iubesc, dar totul pana la bani, da? 😛

  4. panamea, credeam că pînă la brînză.
    dar şi aia-i pă bani, deci e ok.

  5. 🙂 🙂 🙂 = mustos textul, caracteristic sprancenei ridicate 🙂

    cont si branza nu e 😀 doar nesarata 🙂

  6. Draga SP (Stamate Prometeu, te-am ghicit, nu?), pentru la anu’ iti rezerv un cadou: un bot de branza mai sarata decat Marea Moarta! Musai cu un paharel de palinca, altfel ai trait degeaba.

    Pralino, dupa cum recunoaste SP-ul n-are bani si mananca nesarat. Clar e insurat, numai o muriere poate nenoroci asa un om. Doamne ce specimene atragi pe-aici 🙂

    bAMbi, in schimb…he he…l-as pune la sania mea, ar face pereche buna cu Rudolf.

    Hai, ne vedem sanatosi la Paste!

  7. rezolvăm, Moşule…
    doar că obişnuiesc să mă cam dau singur cu sania.
    şi oricum, Rudolph e cam bătrîn şi gaga de la băutură că eşti zgîrcit şi i-ai dat alcooluri proaste. deci, el sau eu! take it or leave it!

    (adrenalino, cine-i mă ăsta? să mă înham la sania lui?)

    ”serios ca un ministru”… sună foarte definitiv.
    n-a vrut să-ţi spună de frică să nu-i iei tu ideea.
    nu ştiu dacă sînt mai trişti copiii acum, dar în mod sigur sînt mai bănuitori.

  8. Vman, deci mai crezi in Mos Craciun… 🙂

    nu cunosc personajul, nu-ti recomand sa te inhami, sau dac-o faci e pe barba ta. mie nu-mi prezinta incredere, interes, etc

    da, serios ca un ministru… n-ai idee cum sunt copiii aici. trebuie sa-ti cauti atent cuvintele, ca au niste replici… deunazi am stalcit un cuvant in engleza si o fetita de 3 ani a pufnit in ras: “you silly tommyyyyyyyyy…” nush ce inseamna asta, dar maica-sa era foarte stanjenita, deci nu poate fi de prea bine 😛

  9. da, cam sună a ceva cu conotaţie peiorativă.
    s-ar putea să se fi referit la termenul ”tommy/tommies”, aşa erau denumiţi soldaţii britanici în wwII, poate şi acuma.
    dar de unde dracu’ să fi ştiut o copilă de 3 ani de asta… beats me.
    oricum, scary…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: