LONDRA, IASII SI NUNTASII


E ianuarie, 2010 si e prima zi din an in care sunt, in sfarsit, singura acasa. Motiv pentru care am dat o raita prin arhiva 2009, cu poze “negadilate” si texte care n-au vazut lumina blogului.

Iata ce-am gasit de prin toamna, septembrie 2009, cand am fost in tara la nunta celei mai bune prietene din facultate.

Nu se putea sa lipsesc de la eveniment, mai ales ca m-a desemnat domnisoara de onoare. Una din cele patru, in orice caz.
Plecarea din Londra a fost lipsita de orice emotie. Bucuresti… coafura rezista.
Dupa o calatorie de 6 ore cu un rapid curat, dar caruia nu-i lipseau geamurile crapate de vreun asalt din exterior, am ajuns pe seara in Pascani, orasul tineretilor mele. M-a primit cu bezna pe aleea principala, cu miros acru de bere fierbinte si regina noptii. Totala lipsa de emotie in continuare…
Dar am ajuns acasa unde parintii ma asteptau ca pe ziua de Paste. Iar candela aprinsa m-a dat gata- mama o aprinde doar duminica sau cand vine preotul cu agheazma. Si mi-am amintit un gand din primele zile de Londonezia: e imposibil sa impachetezi mirosul de cozonaci de-acasa, imbratisarea mamei sau privirea tatalui, dar le porti mereu cu tine.

Dupa un lung interogatoriu in care intrebarea redundanta era “Dar nu ti-e foame?”, dupa o expozitie culinara de anvergura din care a trebuit sa incerc cat mai multe, in asa fel incat sa-mi impac pe amandoi parintii (moldovenii sunt foarte multumiti daca mananci tot din farfurie si le dai voie s-o reincarce de inca 2-3 ori. Iar daca bei un pahar de vin cu ei le esti ca un frate, iar de nu… nu, iar in seara aia am fost frate cu tata de vreo 3-4 ori )- dupa toate astea deci, am primit permisiunea sa ma odihnesc: “dar vai, esti obosita”. Doua ore mai tarziu chiar am adormit, abia dupa ce mama a contenit sa verifice daca draperiile sunt trase-miezul noptii, da?- daca-s invelita pana-n dinti, daca sigur nu-mi mai e foame sete, cald, frig, foame… n-am mai avut de ales: am lasat-o vorbind singura.

A venit ziua nuntii: coafura, rochie, pantofi, fitze, plecare la Iasi. Evenimentul incepuse fara mine, pentru ca eu, in dulcele stil clasic, am intarziat. Am prins ce era mai important: sedinta foto.

Pentru unele imagini am primit permisiunea miresei, pentru altele…merg la risc:

si consternarea amuzata a miresei dupa ce-i facusem o poza sub fusta- la picioare, jur 🙂  (a se observa expresia mirelui):

Ultima foto este facuta de Tudor Pantelimonescu, care, slava cerului, a fost cel care s-a ocupat de fapt de facut poze de la nunta.

A fost cea mai frumoasa nunta la care am fost vreodata: relaxata, interesanta, am ras mult, am plecat printre ultimii si-am cerut si bis.

Si da, am prins buchetul miresei. Ha!

3 thoughts on “LONDRA, IASII SI NUNTASII

  1. Hei, Tudor, bine ai venit pe-aici. Normal ca mi-au placut. Bafta multa in continuare! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: