CE-AS FI PUTUT FI DACA NU ERAM CUM SUNT


Discutia a inceput de la faptul ca Sherynne reusise sa aranjeze camera de argint- una din incaperile magazinului de Craciun-  cu un bun gust desavarsit. I-am spus ca ar trebui sa-si cultive talentul si sa devina designer. A oftat spunandu-mi ca nu-si permite cursurile, dar citeste si cauta tot ce apare nou in domeniu . Odata am ascultat-o  cantand cand credea ca n-o aude nimeni … are o voce incredibila. Nu stiu cat conteaza ca e negresa, dar sincer parca stiam doar privind-o ca are si o voce frumoasa.

Christian ar vrea sa devina inginer. Aeronautica. Are 19 ani, face rugby, arata foarte bine, are un zambet ce lumineaza incaperea si-ti vine sa-l adopti imediat.  Stie ca nu va putea face facultatea prea curand si recunoaste ca e putin invidios pe cei care tocmai au inceput cursurile, dar munceste ca sa stranga bani pentru un avans ca sa-si plateasca scoala. In rate…  

Emily vrea sa fie fotograf. Aparatul i s-a stricat definitiv- oricum, o vechitura- munceste 12 ore pe zi ca sa reuseasca sa-si cumpere altul si vorbeste cu pasiune despre ce-ar vrea sa faca. M-am bucurat sa-i imprumut niste albume si sa vorbim despre lumina, incadrare, subiecte si motive. M-am simtit neasteptat de incomod cand mi-a spus ca ii plac pozele mele si vrea sa-i fotografiez familia. E negresa iar chipul ei mi se pare foarte interesant, dar cum sa-i spun ca am uitat aparatul foto- subiectul pasiunii mele actuale- in casa unui prieten, in Romania?   Da, uitat..

Ce mi-am dorit eu sa fiu?

Pentru inceput…

…. profet. Asta visam sa fiu cand aveam 10 ani. Nu stabilisem inca ce anume voi propovadui, era prea putin important, dar ma si imaginam vorbind unei multimi imense, de la inaltimea unei tribune, simtind admiratia si respectul oamenilor plutind in aer. Bineinteles ca din cand in cand, doar de va fi musai- imi spuneam cu ipocrita modestie- voi face si cate o minune, doua. De exemplu as putea porni sau opri vantul. De alfel faceam pregatiri constiincioase: cand nu ma vedea nimeni intindeam mainile in fata si incantam la infinit “sa fie vant, sa fie vant”. Si cand intamplator simteam o boare de aer zambeam invingatoare si-mi lipeam palmele cucernic la piept.

Apoi am vazut ca atentia oamenilor straini ma inhiba, ca in fasticeala mea uit ce vreau sa spun sau, in cel mai bun caz ma balbai.

A ramas doar placerea de a spune cate o poezie ici, colo, incercand sa-mi ascund emotia. Imi amintesc ca prima data cand am aparut in public recitand o poezie eram atat de incordata incat am facut febra musculara. In doua minute cat a durat poezia am transpirat de parca facusem cateva ture de stadion.

Mai tarziu am hotarat ca voi fi, fireste, medic. Nu conta atunci specializarea, oricum as fi fost capabila sa gasesc remediu oricarei suferinte. Inchideam ochii si vedeam cum batranii se intremeaza de la o zi la alta sub ingrijirea mea dezinteresata, parintii isi incredinteaza copiii priceperii mele renumite, voi avea un birou luminos, plin cu flori si voi purta un stetoscop elegant. Am inceput sa citesc mai cu atentie lectiile de biologie si mare mi-a fost bucuria cand am dat peste un vechi manual de obstretica si ginecologie in biblioteca bunicului meu( nici acum nu stiu cum de-a poposit acea carte in casa lui).  Aveam 13 ani cand ii explicam matusii mele- insarcinata pe atunci – care ar trebui sa fie circumferinta pantecelui  in luna a 5-a, cum va fi asezat fatul in ultimele zile si care este dilatatia optima la nastere.  Aveam sentimentul ca stiu ceva secret, nepermis. Apoi colega mea de banca si-a spart capul la ora de sport si-a trebuit sa-i tin batista apasata pe rana. N-a curs prea mult sange, dar dupa ce am ajuns la cabinet si a luat-o in primire doamna asistenta am ramas cu batista in mana, privind-o ca pe o bomba gata sa explodeze. Am rezistat pana la cea mai apropiata toaleta unde am vomitat violent.
Am stabilit ca sunt prea miloasa  pentru medicina.

Cel mai mult a durat faza artistica, in care eram convinsa ca voi fi o pictorita de success. Desenam absolut  oriunde si orice. Cel mai bine imi ieseau siluetele feminine si florile, deci majoritatea desenelor mele erau despre printese ratacite iremediabil in gradini inflorite. Ma imprietenisem cu pedagogul de la caminul liceului, un domn care incuraja orice pornire artistica, fericit cand tinerii manifestau interes pentru arta. Mi-a promis ca va arata desenul meu unui prieten de-al lui, profesor la liceul de arta. I-am inmanat plansa cu grija cu care atingi niste moaste sfinte, iar in acea noapte am adormit cu greu, anticipand reactia profesorului. L-am visat privindu-mi cu uimire desenul, examinandu-i fiecare colt, fiecare culoare. A doua zi am incercat sa nu par prea nerabdatoare in preajma pedagogului. Dar cred ca mi-a simtit  curiozitatea: profesorul e plecat din oras, dar vine maine pe aici si-o sa pot vorbi cu el. Era mai mult decat as fi putut cere,ba chiar prea mult. Si a venit si acea zi. Iata-ma langa profesor, el tragand din tigara, citind un ziar. Domnul pedagog ii arata “desenul tinerei”. Profesorul tace, nu ma priveste, tine plansa intre doua degete. Eu simteam cum imi explodeaza inima. “Ce cauta femeia  pe movila asta de balega?” . Am crezut ca nu inteleg: “Poftim?” Si-mi arata din priviri desenul. “Ce femeie? E un inger!” imi venea sa tip. Si nu era o movila, era un munte… e adevarat, cam prea maroniu, dar munte! Ii explic cu voce pierita ce-am vrut sa fie si cred ca i s-a facut mila de mine:  “Uite, refa desenul. Proportiile sunt gresite, un munte nu poate fi la fel de inalt cat statura unui om. Si incearca sa desenezi oamenii cu fata la privitor. Mai vin si saptamana viitoare… sa-mi arati ce-ai facut.” Am plecat tinand desenul la piept. “Ce stie el? Batran fara minte… “ imi ziceam si-mi simteam ochii innecati in lacrimi de dezamagire. ”Balega…” Il uram. Ceva in mine s-a naruit si de-atunci n-am mai aratat nimanui capodoperele mele.

Mi-am mai dorit sa fiu- nu mai insirui motivele-  diriginte la liceu (nu profesor, doar diriginte), parasutist,  designer vestimentar, actrita si desigur… explorator.

Da, stiu, sunt superficiala si renunt usor. Sau poate… nu 🙂 Eu zic ca toate visele, chiar si cele neimplinite isi pun amprenta pe destinul omului si-l transforma treptat in ceva ce seamana mai mult sau mai putin cu ce si-a dorit sa ajunga. Depinde de intensitatea cu care a visat si de energia investita.

8 thoughts on “CE-AS FI PUTUT FI DACA NU ERAM CUM SUNT

  1. 🙂

    salutări de la jacques yves cousteau 2 / cavaler medieval (!) / călător în jurul lumii cu o barcă şi 3 pisici (una persană, una siameză şi una gri – de birmaneze încă nu auzisem) / fotbalist.

  2. Cred ca ai ceva din fiecare :)) Noroc ca in timp ai devenit mai pragmatic si-ai inlocuit barca cu avionul. Dar de ce cu trei pisici?

  3. “Eu zic ca toate visele, chiar si cele neimplinite isi pun amprenta pe destinul omului si-l transforma treptat in ceva ce seamana mai mult sau mai putin cu ce si-a dorit sa ajunga. Depinde de intensitatea cu care a visat si de energia investita.”
    Da, da, da, da.
    E cat se poate de adevarat. M-am regasit in articolul tau, ca probabil foarte multa lume.

    1 balerina (4 ani) turned into balet ceva mai martial la 14.
    2 invatatoare (8 ani) turned into “coach” la 24.
    3 ecologist (13 ani) turned into “persoana care recicleaza gunoiul si planteaza flori si pomi in gradinile prietenilor”
    4 designer (14) turned into “mazgalici” etc.
    ultimul vis “in progress”. 🙂

  4. wwm42s – “persoana care recicleaza gunoiul si planteaza flori si pomi in gradinile prietenilor”… sper ca prietenii sunt de acord cu fapta ta buna sau poate esti genul “am ajutat o batranica sa traverseze strada desi nu voia” 🙂

    x- ce s-a ales de pasiunile astea? adica…ceva ceva tot a ramas, nu?

  5. da, a ramas aia din mijloc pe jumate =))

    Ce credeai? sunt inginer

  6. :)). De obicei sunt de acord. Cand nu, ii amenint ca le trec bunicutele strada cu forta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: