DAC-AS FI NEMURITOR…


Daca nu stii sa vorbesti e mai bine sa taci. Ce te faci daca e musai sa vorbesti? Inveti.

E foarte usor sa crezi ca stii engleza atunci cand reusesti sa te uiti la un film fara sa arunci un ochi pe subtitrare, dar e cu totul altceva cand trebuie sa duci la capat o fraza. Drept pentru care am reinceput sa invat. Citesc tot ce apuc; am inceput cu reviste, mai intai horoscopul, apoi vremea, apoi articole mai elaborate despre vedete mici si mari, pana am ajuns la editoriale despre politica si economie.

N-a fost de ajuns.

Am trecut la carti. Mai intai ceva usor- s-a intamplat sa fie o carte pentru copiii de 9 ani, un SF simpatic, de 50 de pagini A5, pe care am dat-o gata intr-o… jenant… o saptamana.

M-am ambitionat si am trecut la ceva mai greu: 500 de pagini. Un roman englezesc sadea, despre promisiuni, iubiri, ceva din perioada interbelica, o delicatesa. Am terminat cartea tot intr-o saptamana, ceea ce mi-a dat sperante.

Am gasit apoi o alta carte, aleasa strict dupa dimensiunea cotorului: 634 de pagini. S-a intamplat sa fie iar SF, Expeditia Omega. Am ridicat dintr-o spranceana si-am purces. Nu doar ca am terminat de citit totul in 3 zile, dar cartea chiar m-a facut sa ma gandesc din nou la un subiect care ma framanta de mult: nemurirea.

Who wants to live forever? – vorba melodiei.

Pare-se ca multa lume si, daca ritmul se pastreaza, probabil ca lumea reala va gasi solutii sa traiasca cat si cum sugereaza SF-ul.
Dar de ce ar vrea oamenii sa traiasca la infinit?
Ce anume ii face sa creada ca existenta lor – sa presupunem ca plina de fericire si realizari- va fi intotdeauna asa? Curiozitate? Ambitie? Optimism? “Vreau sa-mi vad opera desavarsita! Copiii la casa lor! Nepotii crescand! Stranepotii! Noi descoperiri…” Probabil ca mereu s-ar gasi motive. Dar pana cand? Camus a descoperit ca ” … e uşor să fii logic. Dar e aproape imposibil să fii logic pînă la capăt.” E un pic infricosator lucrul asta.

Cred ca o viata poate fi considerata implinita atunci cand reusesti sa fii de folos. Da, cand REUSESTI, ceea ce e al naibii de greu sa fii dar in acelasi timp sa nu treci peste limitele celorlalti. “Esti liber pana la limita aproapelui”… nu stiu de unde am auzit asta.
Cred ca oamenii se tem sa recunoasca ca intr-un final vor fi inutili si din cauza asta uitati, balast, umbre.

Pe de alta parte cand (si nu daca) oamenii vor reusi sa devina nemuritori… ma infior gandindu-ma la ce forme va lua raul, ce fiare vom deveni in incercarea de a pedepsi un rau. Moartea nu va mai putea fi pedeapsa capitala, durerea fizica probabil ca va fi subjugata (odata cu moartea); mintea mea nu poate concepe ce va insemna crima in acele vremuri.

Dar din moment ce nimeni nu simte de sute de ani nici un fior cand vede un trup sfartecat pe o cruce- fie si ea simbolica- nu-mi vine sa spun decat ca nemurirea e cea mai grea pedeapsa care ne poate astepta.

Pana una alta, omenirea e in vesnica reconstructie; un razboi ici, o molima colo, un vaccin nou, clone, transfuzii, aparatura, tuburi, plastic, o continua vanzoleala. Cum ar arata oare lumea nemuritorilor?

reparatii

4 thoughts on “DAC-AS FI NEMURITOR…

  1. nemurirea ca nemurirea, dar ce zici de viaţa veşnică?
    dacă e în rai, o să fie un infinit de dulcegării, fericire, norişori, iubire s.a.m.d. UN INFINIT!
    dacă e în iad, nici nu mai merită să vorbesc.
    hm, nu e bună nici una din variante.

  2. Mi-a dat Veve o carte foarte faina, “Toti oamenii sunt muritori”, e fix pe subiectul asta – nemurirea si ce blestem poate insemna ea. Personajul din carte traieste de vreo 600 de ani si a experimentat tot ce poate experimenta un om – a luptat in razboaie, a avut sotii, copii, a fost ambitios, a facut descoperiri, a strans bani, a cumparat pamanturi, totul din dorinta de a fi altfel, de a “lasa ceva in urma”, de a fi invincibil. Dar, de-a lungul sutelor de ani, a ajuns o umbra, a pierdut totul printre degete, nevestele i-au murit, pamanturile pline de muncitori si vite au fost acoperite de fabrici, blocurile au luat locul conacelor si castelelor, totul s-a schimbat, totul s-a facut un praf de clepsidra de-a lungul timpului.

    Asa ca daca vom descoperi cum sa fim nemuritori, probabil ca, in timp, crima de care zici tu va consta intr-o ucidere a spiritului. Daca organismul va refuza sa se mai degradeze, probabil ca mintea si sufletul o sa ii ia locul, fiindca de odihna si liniste tot avem nevoie la un moment dat. Ne vom dori sa murim doar ca sa avem ceva stabil in viata 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: