ALL SOULS AVENUE


… este numele unui bulevard londonez. Case vechi, inalte, albe, mandre si multe, multe suflete forfotitoare.
 DSC_08802

Pentru varul din FFAL- nu e nevoie sa mai citesti mai jos, tie ti-am povestit deja 🙂

Intr-o dimineata ploioasa, acum cateva zile ma proptesc in statia de autobuz, agatata de umbrela, in bataia vantului, a ploii si a sortii. Vine autobuzul, lumea se inghesuie la intrare- trebuie sa aratam soferului abonamentul.

Stiti filmele alea cu Jackie Chan, renumitul actor karatist, sau karatist actor? Bun. Stiti ca in fiecare film el se bate cu cate o gasca de ticalosi, din care mereu primul e un slabanog rau si furios, care isi ia portia de bataie cu viteza luminii.

Eh… cam asa arata si soferul meu: incruntat si nervos, mic, cu ditamai volanul in brate. Si ma trezesc ca-n loc de “thank you” ii spun in chineza “sie sie” . Motiv pentru care soferul meu isi schimba dintr-o data expresia fetei si-mi serveste cel mai larg zambet pe care l-am vazut vreodata la ora 7 dimineata, isi ingusteaza si mai mult ochii si aproape ca se loveste cu capul de volan: “sie sieeeeeeeee!!!” plus cateva silabe pline de bucurie. Nu-mi pot imagina ce expresie aveam, probabil ca perplexitate cu jumatate de zambet inghetat stramb pe fata.

A fost prima faza simpatica a zilei.

A doua, mult mai tandra, s-a intamplat tot in autobuz, altul- si implica un cuplu de tineri care aveau si un carucior cu un copilas de vreo 3 ani. Baietel blond, bucalat, ochi mari, caprui, frumos ca-n picturile lui Botticelli- la intrare a inceput sa comunice cu soferul “how do you do?”… soferul nu i-a raspuns, sau a raspuns foarte incet, asa ca baietelul a repetat intrebarea si mai tare, si inca o data si iar si iar, pana cand autobuzul s-a pus in miscare si zgomotul i-a acoperit vocea. Apoi, cand motorul s-a mai linistit, baietelul a inceput sa cante: “weeeeeee aall live in a LA LAAAAA submariiiiiiiiiiine, LA LAAAAA submariiiiiiiiiiine, LALA submariiiiiiiiiiine” si tot asa, pana cand cei din jur au intrat in jocul lui, si au inceput sa bata din palme in ritm si sa cante impreuna. Probabil ca spunea chiar “yellow”, dar la mine, in spate, se auzea doar LALA.

Asta a fost momentul de fericire al zilei, momentul care i-a dat stralucire si importanta- o clipa perfecta, in care toate erau cum trebuie: ploaia se oprise, un copil frumos si sanatos ne amintea tuturor ca incepe o noua zi si ca ar trebui sa o privim cu mai putina seriozitate, iar cei mari au avut intelepciunea sa-l asculte si sa-i dea dreptate. Cel putin o data.

3 thoughts on “ALL SOULS AVENUE

  1. inevitabil – 🙂

    acum vreo luna, in romania, oamenii dintr-un troleu i-au multumit soferului pentru ca a deschis usa inainte de statie. era aglomerat, ma rog, stii contextul. a fost un cor de 12 oameni care au spus “multumesc”. in romania 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: