Budjav Lebac din Londonezia


Varul meu din Far- Far- Away- Land (deci Canada) imi scrie rar si mai mereu ca sa spuna ceva important: se insoara, are bebe… din astea. Ultima oara insa a tinut doar sa- mi aminteasca faptul ca n-am mai scris de multisor aici. Aproape cu repros as zice eu, asa ca e musai sa ma conformez. Cu placere, de altfel 🙂

Ce s-a mai intamplat in Londonezia… Ce e mai important e ce NU s-a intamplat: NU A MAI PLOUAT! Dar deloc! Si am ajuns si eu la 50 de kg. Ceea ce nu e putin lucru tinand cont ca am venit aici cu 47 de kilogramute, la doi pasi de o prematura disparite 🙂

Un eveniment important a fost vizita lui Andy (fuge din Bruxelles de fiecare data cand are ocazia- si are ocazia saptamanal) care si-a tinut promisiunea si m-a “dat” cu motorul prin Londra- sarumana.

Photobucket

A tinut  mortis sa mearga in Camden Town sa vada “ciudatii”. Eu nu stiam ce-i acolo si, in nestiinta mea nici nu eram pregatita de ce-a urmat: o invalmaseala de lume imbracata care mai de care mai fistichiu, mai colorat, mai impielitat si dantelat (adica in tot ce inseamna haine de piele si dantele si matase), piercing si tatuaj unde te gandeai si nu te gandeai, rock amestecat cu raggae si multi decibeli. De obosit n-am obosit, dar socul…. singura imagine care m-a dat gata a fost cea a unei femei cu un sobolan pe umar. Viu! Mare. Imens- inghitise o pisica, cel putin… Care cica e crescut in casa, sanatos, igienic… Probabil, dar eu am stres mare cu lighioanele astea… N-am poze de-acolo, n-am avut putere in brate pentru asta.

Ultima perioada a fost dedicata actelor… de tot felul. De sedere, de munca, de sanatate… ma rog, unele le implica si pe altele, dar tot umblatura si timp consumat inseamna.  Cum umblatura inseamna si mutatul in casa noua.  E mult mai simplu sa gasesti casa in Londra decat in Bucuresti, dar depinde mult si de cum se aliniaza planetele… in cazul meu planetele mi-au cam aratat…dosul. Pana s-au saturat, caci pana la urma am gasit o casa pe sufletul meu: mare, luminoasa, cu o curte mare (stiu, m-am repetat, dar cu intentie)si patru biciclete pe care inca n-am reusit sa le dezleg de copac. Astept sa se intoarca proprietarul din tarile calde, asta ca sa nu tai copacul!  Frustrari, frustrari…

Ca un facut: am nimerit in cartier de indieni. Dar multi, multi de tot. Unde te duci, unde te intorci… indieni. Nu exista nici un supermarket in zona, doar cateva magazine mici in care se gasesc doar produse facute de sau pentru indieni. Tot felul de seminte, boabe de toate culorile, legume si fruncte de forme si arome de care n-am mai auzit, sosuri si uleiuri si… nici nu mai stiu. Pana la urma tot rosii, cartofi si ceapa am cumparat, ca asta am recunoscut pe rafturi si mi-am promis solemn ca nu mai mananc chestii cu nume necunoscut (mie). In apartamentul de deasupra locuieste o familie de- ati ghicit- indieni; eu le spun familia “Namaste” din doua motive:

1. asta e jumatate din hindusa pe care o cunosc eu;

2. in legatura cu 1- numai asta aud de la ei, namaste in sus si namaste in jos (buna ziua, adica).

Domnul Namaste este profesor de muzica si in fiecare dupa amiaza are meditatii de canto cu pustiulici- fete si baieti- de 10-15 ani. Ceea ce nu ma deranjeaza absolut deloc pentru ca de fiecare data raman muta de uimire: canta atat de frumos copiii astia!!! Waw! Intr-una din zile o sa capat suficient curaj – SPER EU- sa-l rog sa ma lase si pe mine la ore, poate fac o poza doua.

La doua case distanta s-au mutat de curand romani. Nici nu-i auzisem vorbind cand mi-am dat seama ca-s de-ai … mei. Domnul purta nemuritorul tricou Puta Madre, iar doamna are parul infoiat in sus/spate, de parca ar merge toata ziua cu motorul, fara casca. Cum avem curtile comune, despartite doar de un gard viu- destul de dens si inalt ca sa asigure suficienta intimitate- azi am auzit si discutia doamnei cu cineva din tara. Da, au ajuns cu bine, n-au avut probleme decat la intrarea pe principalul road dinainte de Londra, n-au mai avut conexie la telefon in tunel, dar au gasit o casa frumoasa cu trei room-uri mari. Cam pe-aici mi-a sunat telefonul si mi-a distras atention-ul.

M-am imprietenit cu un vecin ceh, care vorbeste engleza prost- dar prost de tot, munceste noaptea ca brutar iar ziua doarme. Intr-una din putinele minute in care l-am prins treaz, asculta o melodie care a inviat in mine nostalgii balcanice. Dureros… Am tras de el sa-mi zica ce asculta, nu pricepea nimic din ce-i ceream, pana l-am convins sa ma lase sa intru pe laptop.
Videoclipul m-a dat gata: soareci (doamne, in ultima perioada am tot avut parte de ei, n-as mai avea), muzica faina, animatie, idee si executie…

Budjav Lebac si multa sanatate tuturor!

3 thoughts on “Budjav Lebac din Londonezia

  1. Eu unul deplang cruda-ti soarta. Inconjurata de romani si soareci printre straini…

  2. Of Alino ce frumos zici tu cu namaste si pierdut de atention care aproape nu mai speak romana decat ici si there 😉

    Imi pare bine ca ti-am aratat locuri noi in Londra 😀 si Doamne ce m-as mai muta si eu in salata aia de oameni 😀

    Succese

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: