Flowers Duet- sau cum de-i mai dau o sansa Angliei


Comenta Alina la un post anterior ca Britania nu mi se potriveste. Asta nu stiu inca, nu m-am decis. Totusi, citind ce-am scris in ultima vreme imi dau seama de ce crede asta: prea multa depresie, domle 🙂

Dar nu e chiar asa, am parte si de clipe frumoase. Pe multe mi le fabric singura, pentru siguranta, dar cele mai recente au venit asa, pe nepusa masa iar ca soundtrack s-au folosit de muzica din clipul de mai jos. Ascultati-l si imaginati-va la 8 dimineata pe un trotuar incetosat, langa o strada galagioasa. Aveti castile pe urechi si, dintr-o greseala fericita ati ales un post de radio cu muzica clasica… si incep sa curga sunetele astea. Fiecare clanxon, frana, zumzet stradal se estompeaza, umerii se relaxeaza, coboara de-o parte si de alta a urechilor, incepeti sa fluierati usor, melodia va prinde…

http://www.youtube.com/watch?v=mpT7pK9A61A

Si ploua si e frig, dar parca se potriveste perfect cu melodia, tocmai prin paradoxul situatiei. Si zambesc pentru prima oara si stiu ca va fi o zi buna.

Ceea ce va doresc si voua!

9 thoughts on “Flowers Duet- sau cum de-i mai dau o sansa Angliei

  1. mi-ai adus aminte ca pe vremuri ascultam piesa asta in masina, si tot…universul din jur parca se misca in ritm. oamenii paseau in ritm cu muzica, pana si caii de la carute dadeau din coada in tact! si nu glumesc :).

    incearca. si mai da-i o shansa, merita. in plus, acush vine vara, o iesi el soarele si pe strada ta.

  2. vezi?
    iti fabrici starile tot singura…nu sunt rezultate ale locului in care petreci.
    studiaza-l bine, joaca-te cu el si apoi mergi spre urmatoarea destinatie cu care sa te impaci firesc.
    🙂 parerea mea

  3. din observatiile mele (dar merita vazut si ce au zis unii sau altii mai dăştepţ) şocul cultural la oamenii “normali” plecati sa traiasca in alta tara dureaza intre 6 si 12 luni. abia dup-aia te obisnuiesti si poti judeca “la rece” daca vrei sa stai mai departe acolo.
    in general depinde nu de loc, ci de oamenii pe care-i cunosti in timpul asta. daca gasesti oameni potriviti, pot face ca orice loc sa para “potrivit”. iar in diversitatea imensa a londrei mira-m-as sa nu gasesti oameni potriviti. oricum, cu judecatile as astepta inca niste luni. parerea mea :).

  4. conducandu-ma dupa inteleapta zicere romaneasca “eu muncesc, nu gandesc”, inca n-am apucat sa-mi fac o parere despre englezi. desi, din cate-am scris pana acum, asa s-ar parea 🙂
    dar eu imi mai dau cateva sanse aici: soarta pare sa insiste sa mai raman, imi arunca ponturi, firimituri de soare, ma duce pe langa oameni frumosi, ma pune in situatii interesante… na, cine-s eu sa refuz asa ceva?
    si pana la urma, nu ma alunga pe mine cativa stropi de ploaie! 🙂
    de (pre)judecati… m-am lecuit pe vecie. sper 🙂

  5. ma bucur sa aud.
    in rest, de prejudecati nu te vei lecui niciodata. dar e foarte important sa le constientizezi, si sa le “combati” voluntar. succes! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: