Birmingham- saptamanile 3-4


Inainte de toate POZE DIN LONDRA

Scriind titlul imi dau seama ca nu prea are sens sa tin socoteala numarului de saptamani care au trecut. Mi-e un dor de Romanica cum nici in India- dupa doua saptamani de diaree- n-am avut. Va rog sa ma scuzati pentru imaginea provocata, dar…

Deci sunt in Birmingham. De doua saptamani. Daca Londra n-a reusit sa ma impresioneze, Birminghamul nici atat n-a fost in stare. Sunt climo-dependenta (nici nu ma mai chinui sa-mi amintesc termenul corect), deci momentan sunt intr-o depresie de toata frumusetea. Ploua numai si numai in ciuda mea, soarele apare numai cund sunt la lucru, nu vad in jur decat femei grase si urate, barbati mofluzi si copii… uh, copiii sunt frumosi. Dar nu prea ai voie sa te uiti mult la ei. Pentru ca pe-aici parintii au tot felul de reactii daca privesti prea zambitor la progenitura lor si-atunci e mai bine sa nu risti.
Ah, mint, exista totusi Jay, un tip de vreo 25-26 de ani, din origini indiene dupa cate imi pot eu da seama din aspect- e imaginea unei mari companii de parfumuri si toata ziua sta in fata mea, serios ca un ministru, elegant ca un lord si… foarte frumos. Exact asa cum auziti! (daca cititi cu voce tare) Daca stau si ma gandesc bine niciodata n-am spus unui barbat ca e frumos. Nu la modul :”auzi, esti frumos!”. Poate am admirat anumite parti anatomice (vizibile simultan pentru toata lumea- simt din ce in ce mai des nevoia sa ma explic pentru ca aici e foarte important sa nu spui ceva gresit, e chiar periculos- stiti, locuiesc in cartier de arabi…), poate am si scapat vreo remarca, dar tipul asta e cu adevarat frumos. Cu totul. Primul gand a fost: trebuie sa-i fac o poza. Dupa cateva zile de nascocit vreun mod in care sa il abordez in asa fel incat sa para cu totul intamplator, ma trezesc deodata in fata lui, vorbindu-i: “Stii, eu obisnuiesc sa fac poze tuturor persoanelor interesante pe care le intalnesc. Sunt din Romania, nu stiu cat mai stau pe-aici, ai vrea sa-ti fac cateva poze? ” Si… omul ala serios, putin cu nasul pe sus, cu atitudine ministeriala- se potriveste perfect cu costumul negru- doamne, ca bine-i mai sta- tranteste un zambet incredibil de… ati ghicit… frumos, de-am amutit. Mi-a zis ca da, sigur, ce tare! “You’re a photographer? That’s great! I am a model since I was 16, so I’m not shy in front of a camera!” Deja imi parea rau: pai ce poze crede el ca o sa-i fac? Si ce ma fac daca mai zambeste asa, ca-mi tremura picioarele, d-apai aparatul in mana?!
Ii spun ca intr-o pauza, cand vrea el, sa iesim si sa-i fac niste poze. “Sure, the only problem is that I never know when I’m going to have a breake, they announce me…” Si asa a fost: “the only problem” s-a transformat intr-o piedica imensa, pentru ca deocamdata n-am avut pauze in acelasi timp. Mai stau pe-aici cateva zile si sper sa reusesc sa-i fac macar o poza, tremurata cum o fi si sa v-o arat.
Bineinteles ca invidia masculina din jur a stranit deja niste zvonuri cum ca Jay ar juca in echipa adversa… daca ma intelegeti ce vreau sa spun. Dar nu vreau sa cred asta, prea mare risipa ar fi. Uh…

Am reusit cumva sa depasesc bariera lingvistica- accentul celor de-aici poate sa incurce toate itele unei afaceri- si sa-mi fac prieteni, numai ca printre ei nu e nici un britanic. Am inceput sa strang carti de vizita de la diferite persoane in treacat prin Birmingham, oameni care ma cheama in vizita peste mari si tari. Cea mai simpatica a fost o doamna arhitect din Mexic, Imelda Araiza care a pierdut pariul in care jura ca sunt mexicanca de-a ei. Oh, Araiza, cu cate nationalitati m-as fi putut alege cu moaca asta cameleonica 🙂 De-a dreptul dulce a fost o doamna din Kazakhstan, Zulfya, cu care dupa cateva minute de conversatie am inceput sa discutam intimitati, ea cu un puternic accent rusesc, eu cu foarte putine cuvinte: e de 5 ani in Anglia si-n primele luni a plans in fiecare zi de dor de tara. M-a invitat la cina, sta aproape, mi-a dat numarul de mobil al sotului si fixul de-acasa, ma asteapta cu mancare specifica si poate asa ma adaptez si eu mai repede 🙂 Scumpa mea, e greu de crezut asta.

Colectivul e presarat cu oameni de toate soiurile si orientarile- religioase, rasiale, sexuale… dar ultima categorie trebuie sa recunosc ca e cea mai interesanta. Gay-ii sunt extrem de amuzanti, ei stiu asta si pare ca isi asuma toate gesturile pe care le fac. Perfect respectuosi cu toata lumea, relaxati si detasati mi se par cele mai pitoresti personaje din jur: joviali, ar imbratisa pe toti si toate, o anumita stridenta cu toate ca sunt imbracati tot ca restul lumii (poate mici detalii ca bijuteriile un pic prea mari, freza geometrica si cu un ton mai color decat a celorlalti, poate felul de a merge, poate efeminarea…) Romanii sunt cei mai stresati de aproierea lor, li se pare o ofensa orice simpla atingere accidentala, dar chiar si lor li se par simpatici-pana la urma- acesti oameni. Am auzit niste remarci cu totul si cu totul deplasate, comentarii puerile la adresa acestora dar… hei, lumea se schimba greu, sau deloc.

Saptamana trecuta am fost la o petrecere organizata de romani. Evident, asa… fara nici o ocazie. Dupa cateva pahare au inceput sa curga confidentele cu puternic iz manelist: prieteni care i-au tradat, care nu i-au ajutat la nevoie, care le sunt aproape doar cand au bani… din astea. O petrecere cu ei e prea mult pentru psihicul meu.

Deci…da, mi-e dor de acasa, desi e greu sa explic unde e acel acasa. Poate acolo unde imi sunt prietenii, oameni pe care mi-e imposibil sa-i descriu celor de-aici… nu cred ca m-ar crede cineva:)

Va pup si… pe curand!

6 thoughts on “Birmingham- saptamanile 3-4

  1. alino, beau un vinuţ, ai, ai, ai…
    limba mea e, în momentul ăsta, covorul roşu din faţa kodak theatre. sante!

  2. Alinaaaaa …. peste 2 saptamani vin in londra cu motorul. Zi cum fac sa dau de tine 😀 eventual da pe mail sau ceva 😉

  3. ai ce ai cu indienii 😛 poate te mariti cu unu.

  4. doamne feri,doinitule, sa mananc toata viata terci si orez? pfff… 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: