Londonezia- saptamana 1


Cu voia cuiva de sus- sau de jos, depinde de perspectiva- am ajuns intr-o tara in care chiar nu intentionam s-ajung: Anglia. Marea Britanie. Regatul unit al Angliei, Tarii Galilor, Scotiei si nordul Irlandei.
Dar iata, sunt aici si relatez din Londra, anul de gratie 2009.

Ce sunt englezii? Inafara de faptul de netagaduit ca si ei sunt umanoizi ca si noi, cam cu aceleasi caracteristici, drepturi si datorii ca restul omenirii… n-as sti inca sa zic mai multe.

Cum sunt englezii?
Ca specie… nici atat n-as sti sa spun. Poate in urma cu vreo 500 de ani as fi putut descrie un exemplar tipic de britanic, insa acum… e aproape imposibil.
E un Babel aici de nu se poate explica. De exemplu, primarul Londrei este un distins domn care se numeste Johnson (cum altfel?) dar si Boris (de ce nu? Eu nu m-as fi mirat nici daca se numea Ghitza- scuze, n-am diacritice la indemana, dar e clar ca ma refeream la diminutivul neaos al lui Gheorghe).
Englezii pot fi albinosi, ca majoritatea europenilor; negri taciune si variatii pana la tonuri de cafea cu lapte; asiatici cu trasaturi mai mult sau mai putin accentuate; combinatii de asiatici cu negri (nu stiu daca termenii pe care-i folosesc ar ofensa pe careva; nu pot decat sa ma rog cerului ca nu…); si mai trebuie adaugati indienii si arabii. Destul de greu de diferentiat altfel decat prin port.

Ca veni vorba de port… singurul lucru pe care pot sa-l spun cert despre Londra (caci inca n-am vazut restul Anglei) e ca toata lumea isi foloseste hainele pentru a spune ceva. Inca n-am vazut pe nimeni imbracat banal. Cei foarte saraci au tenisi prin care le is degetele afara: “sunt sarac, n-am deasupra decat cerul”- declaratia e simpla, clara, concisa, nimic de adaugat la ea.
Urmeaza diferitele categoriii de tineri:
-rasi pe cap sau, din contra, cu parul valvoi
-tatuaje pana pe limba
-piercing pana pe ficat
-coafuri cu geometrii precise- in special la negrese: o jumatate de cap ras, cealalta impodobita cu o creasta teapana de 20 cm (jumatatile urmand linia ce desparte funtea de ceafa; inca n-am vazut exemplare care sa-si foloseasca scalpul altfel. dar nu e timpul pierdut inca.)
-coafuri fara limite precise, in culori indecise. Chiar azi am vazut un domn (in jur de 40 de ani, destul de respectabil) care avea parul albastru la radacini, iar varfurile rosii. N-am indraznit sa fac poze. Nu indraznesc nici sa ma gandesc care e mesajul dumnealui.
– haine de piele sau imitatie de toate formele si culorile.

Baietii par mai conservatori totusi decat fetele. Chiar si ca atitudine- drept rezultat, intr-unul din ziarele distribuite gratuit in metrou, am vazut un articol care zicea ca “baietii de azi sunt noile fete”.
Fetele in schimb sunt intr-o continua defilare primavaratica. Eu tremur cu fularul pe nas, ele marsaluiesc in matasuri ce abia le acopera “le toush toush”.
Zilele trecute intr-un magazin am vazut o negresa ce nu depasea 1.5m, cu doi sani supradimensionati, care-si urlau prezenta cu o pereche stridenta de sfarcuri care incercau din toate puterile sa iasa din helanca semi- dar ce spun eu?- trei sferturi transparenta. Completati imaginea cu o pereche de jeansi foarte scurti si pantofi rosii si va va fi clar mesajul domnisoarei.
Ce e de apreciat e ca toata lumea isi asuma declaratiile vestimentare. Ce-i in gusa e si-n capusa. Bravo lor.

Din punctul meu de vedere tinerele asiatice se imbraca cel mai bine; parintii lor insa sunt la polul opus. Suprematia o detin doamnele de 50-60 de ani, imbracate dupa toate regulile si rigorile modei trecute, actuale si viitoare. Stiu ca suna ciudat, dar cred ca nu gresesc.
Cu foarte mult bun simt se imbraca si araboaicele- nu ma refer neaparat la cele care-si acopera chipul; chiar si asa, acestea reusesc sa vrajeasca printr-o singura privire- de foarte multe ori m-am pomenit urmarind cu privirea cate o pereche de ochi negri taciune…

N-am apucat sa intru in nici o discutie serioasa cu vreun britanic, dar i-am auzit vorbind intre ei: rad la bancuri stupide. Sau poate nu pricep eu profunzimea gandirii lor, dar hei, a trecut doar o saptamana de cand sunt printre ei.

Ca sa inteleg ceva mai mult din spiritul lor azi am fost la Victoria and Albert Museum: toata istoria regatului intr-o cladire imensa, de doar doua etaje, dar nu stiu cate hectare. Foarte multe statui, carpete, dulapuri si sifoniere, paturi imense, armuri si arme… cam toate insa de dupa anii 1500. Eu eram curioasa de nivelul la care erau ei cand Decebal se batea cu legiunile romane… n-am reusit sa aflu inca.
Mai caut, ma mai interesez.
Am facut si ceva poze, dar va scriu de pe un laptop care nu are cea mai importanta ustensila: mouse. Iar fara asa ceva sunt egala cu zero, nu pot face nimic cu pozele. Cum fac rost de soarec va incant si cu incercarile mele.

Am televizor. Aici, unde locuiesc, nu prea am de ales decat intre vreo 4 canale, dupa banuielile mele ramuri ale BBC-ului (un fel de Antena 1, 2,3…n). Nu au echivalentul stirilor de la ora 5, in schimb au emisiuni dedicate: oameni disparuti, vanzari de case, licitatii, curse de cai. Stirile de la ora 8 sunt cele mai importante ale zile. In fiecare zi se intampla cel putin o crima in Londra, dar mare valva a facut o stire despre 6 lebede gasite ucise undeva, pe un canal, dintre care doua decapitate. Stirea ultimelor zile este legata de un taximetrist (de pe “black cab”, un soi de taxi de lux) acuzat ca a drogat si a facut “sexual assault” -nu stiu daca asta inseamna ca a si violat- nu stiu cate zeci de cliente.

Ce m-a mai facut sa ridic din sprancene? Mmm… in metrou, inainte de fiecare statie se anunta numele acesteia si cate un sfat : “please mind the gap betwen the train and the platform”- multumesc, e bine de stiut ca intre tren si peron e un mare hau- sau “please take your little with you”. Pai cum adica? Sa-mi iau “putinul” cu mine? De unde stii ca n-am un bagaj imens, foarte foarte valoros? De ce? Doar pentru ca circul cu metroul? Smart robot!

Desi n-am scris decat putine cuvinte englezesti sunt constienta ca e posibil sa le fi gresit pe unele; scuze britanice.

Pe curand, cand sper sa apar si cu ceva poze.

PS: multumesc mult pentru mesaje si comentarii; n-as sti sa explic cum, dar tare ma ung pe inima cand le citesc. As vrea sa pot sa si raspund la timp, tuturor, dar e mare buba cu netul pe-aici.

12 thoughts on “Londonezia- saptamana 1

  1. Pff unii nu pricep umorul englezesc dupa niste ani, iar tu vrei asa, intr-o saptamana?
    Tineretul din ziua de azi 🙂

  2. auzi, da’ îţi dau ceva de mâncat oamenii ăia acolo? sau tre să-ţi trimit nişte ţuică de aici?

  3. fată dragă, te aştept şi eu cu drag să te întorci. dar mai ales cu cadouri. >:D:D:D:D<

  4. poate zic “litter”, nu little. asta suna imbucurator. ei fac ecologizare la metrou?

  5. ma bucur ca ma asteptati cu cadouri, imi plac suprizele! muntele, tuica e binevenita, creste-ti-ar urechile, ca bine m-ai mai educat: las sub masa orice britanic cand e vorba de beutura (nu de alta, dar cand e de baut, eu ies la plimbare si ma intorc cand sunt lati).
    litter zic nenorocitii in metrou, nu little cum credeam eu! ma rog, asta intra la “missunderstund-urile” zilnice. chiar… o sa fac o lista cu ce aud si ce-ar fi trebuit sa inteleg. plus gafele pe care le fac de lesina john-ii de ras. cea mai recenta a fost “well, the suits for biches are straight ahead!”.
    noroc ca era o negresa cu simtul umorului…

  6. Alina, draguta de tine!!! Foarte tare ” the suits for biches are straight ahead!”” =))

  7. bă, ce mă bucur că trăieşti. nici nu ştii.

    să îţi zic ultima mea păţanie. mi-am pierdut cheile pe care, din disperare, le-am căutat inclusiv în cuptor (inutil să îţi zic că eu nu mai deschisesem cuptorul ăla niciodată). Şi surpriză, într-o zi au apărut într-un loc unde le căutasem de zeci de ori. am cercetat şi am aflat că au apărut exact după o scurtă vizită a lu ciprian pe la noi. tu crezi că mi le-a furat ciprian ca să vină să îmi sodomizeze casa când sunt plecată?

  8. Ca sa clarific o confuzie, acel ‘little’ din ”please take your little with you” era de fapt ‘litter’, i.e. gunoi. Sper ca are mai mult sens, acum, fraza in context.

  9. Multam lui 13 de completare, dar confuzia a fost rezolvata acum cateva zile de Livia. Ce sa-i faci, la noi la tara vorbim mai mult in franceza… 🙂

    Violeta, intreaba-te ce-ti dispare din casa dupa ce vine Muntele in vizita, nu ce apare! Imediat dupa ce pleaca uita-te repede in frigider si in camara. Omul e gurmand si vinofag (asta e cuvant nou, dar plin de intelesuri) asa ca nu poti sti niciodata. Intrebare: unde ai gasit totusi cheile? Si de ce crezi ca ti le-a luat el? Dupa cate il stiu ti-ar fi dat toate indiciile ca POATE le are el, te-ar fi fiert in suc propriu pana le primeai/gaseai… sau nu?

    Elibra, aici ploua ca porcu’. Au inflorit copacii, narcisele-s boboc plesnit, iarba a ajuns deja la maturitate dar e un frig de-ti ingheata nervul optic. Cu toate astea se pare ca pe aici iarna nu e mai rece decat atat, iar vara nu e mai calda decat acum. Asa vorbeste lumea, ramane de vazut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: