Secvente


La iesirea din metrou trei baieti canta la mandoline melodia de la Telecinemateca.
Pe scarile ce ies din subteran lumina se strecoara printre oameni facandu-ma sa ma gandesc ca daca mai am rabdare o sa apara si genericul de incheiere a filmului. Dar zambesc, inaintez si batrana cersetoare cu care am inceput o relativa prietenie ma intreaba: “mai cerseste cineva jos?”
“Nu”. Vrea sa coboare, e prea frig afara pana si pentru cersetori. “Of, baietii aia…”
O inteleg, competitia este dura, nu are nici un atu.
Deschid gura sa-i spun ca baietii nu cersesc (desi nu stiu sigur asta), n-au in fata nici o cutie pentru colecta, dar imi dau seama ca oricum n-ar conta.
Plec mai departe.
La coltul strazii au aparut dintr-o data inca doua florarii. Femeile schimba apa cu mainile inrosite de frig, stropesc asfaltul care ingheata aproape imediat in rotocoale, aranjeaza staniolul, bentitele, firele de ferigi… stranut.
De ceva vreme sunt alergica la polen.
“Sa fiti sanatoasa duduie… Nu vreti un buchetel?” Si-mi arata cel mai impunator buchet de trandafiri rosii. “Buchetelul” arata cam trist in inceputul sau de degeratura dar ma pomenesc ca ma apropii sa-l miros. Stranut iar de fosneste celofanul buchetelor din stanga si dreapta. Ma indrept si zambesc cumva stinghera: n-am simtit nici un miros si in plus simt ca inca n-a trecut criza de alergie. Mi se umezesc ochii, timpanele se blocheaza si, intradevar mai servesc un stranut zdravan direct in manusile mele pufoase care nu fac decat sa ma gadile la nas si sa agraveze totul.
“Eh, dar faceti chef nu gluma!” chicoteste florareasa strangand la piept o bondita de blana care abia o cuprinde.
Dau din cap ca “da, da si inca cum!” , ingustez ochii a zambet si plec mai departe.
Langa primul restaurant chinezesc o masina a calcat un caine. Care zace zdrobit pe caldaram. Nu-l zaresc decat in ultimul moment astfel incat degeaba inchid ochii si trec mai departe. Imaginea a ramas acolo si rezista pana ajung la al doilea restaurant chinezesc. Aici se fac angajari: “femeie pentru vase”. Imi revin in minte mainile inrosite ale floraresei. Si receptionistele de la hotel Taihe.
Ajung la birou. Miroase a cafea si cerneala, secretara e ocupata cu cine stie ce la calculator, nu aude salutul, nici nu ridica privirea. Colegii sunt pe jumatate adormiti, lipsiti de chef si vlaga.
As fi vrut sa mai fi stat langa baietii din metrou.

6 thoughts on “Secvente

  1. banuiam sfirsitul !Chiar asa:de ce nu ai ramas linga baietii de la metrou?!
    Am glumit !Stii doar ca nu pot exista fara sa ma streaseze prezenta ta!

  2. si eu te iubesc buniko! 😀

    cat despre poze… hei, explorish m-a castigat ca fan a n-a oara 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: