A NU PLANGE…


De Paste am fost la tara, in casa bunicilor mei, plecati deja in alte lumi si am facut cateva fotografii in curte.

Casa batranilor mei are cerdac de lemn, cu romburi si inimi decupate de bunul meu. Nu mi-a zis nimeni ca s-au iubit nebuneste, nici o clipa nu i-am vazut manifestandu-se in sensul asta, dar exista intre bunicii mei o anumita liniste, armonie pe care eu nu le-am mai vazut la parintii mei sau la rudele mai tinere. Acum aproape 20 de ani cand a murit bunicul, a murit si ea… ce-a mai facut pana anul asta a fost sa astepte sa-i moara si trupul.

Si cand am vazut cerdacul batranesc si am prins cadrul asta la ea m-am gandit, la cat de neclintit dor i-a fost 20 de ani.

Aceasta este bunica mea, asa cum mi-o amintesc eu: generoasa, calda, desteapta, cu un umor istet si intepator, corecta, discreta si harnica.

One thought on “A NU PLANGE…

  1. aceeasi poveste la bunicii mei.
    dupa ce el a murit (o boala grea) ea nu a mai suras.
    nici noi nu i-am fost de ajuns…si a asteptat finalul sperand ca va aduce …altceva.
    imi place sa cred ca le-a adus tot ce i-a unit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: