China de acasa
Asa ma simt ca-n China uneori… dimineata cand trece vidanja si scoate sunetul ala metalic, de talgere rasturnate sau izbite de caldaram, sau cand vad mesteacanul din colt, frumos, inalt si firav, brodat cu matase alba si verde fosnitor ca intr-o stampa veche, proiectat ca din greseala pe un bloc cenusiu. Sau cand oamenii se lovesc prieteneste pe umeri si-si vorbesc cu gesturi largi. Ba chiar si-n bisericile crestine fumul dulce de tamaie da forma rugaciunilor exact ca-n templul taoist. E suficient sa-mi dau sonorul la minim si trec pragul in China.
Sau, oricum, in alta lume.
