CONCENTRAT DE FILM CHINEZESC
Intreband in stanga si-n dreapta ce filme sa mai vizionez recomandarile au fost in general filo-americane. Nu stiu de ce. Dar, macar o vreme, as vrea sa nu mai aud americaneza si mult timp chiar am vizionat filmele fara sunet. Mai eficient insa a fost sa-mi indrept atentia spre estul extrem cinematografic, tocmai in China.
Toata lumea stie ce filme fac “les chinois”: oamenii astia se lupta de dimineata, abia apoi iau micul dejun, pun de-o rascoala, se antreneaza/mediteaza, se cearta/se iubesc (rezultand in urmatorul cadru vreo 15-16 copilasi, toti nascuti maestri kung-fu) si de fiecare data, la final, bat la fund morala/valorile vestului planetei. Sau, ma rog, le inteapa pe ici, pe colo, in punctele esentiale.
Despre filmele chinezesti se poate spune orice : ca se marseaza pe estetica, simplitate complexa si complexitate minimalista, ca tema generala intoarsa pe toate partile este cea a principiilor de fier, pastrate si impartasite cu strasnicie (si cu sabia), despre mantuirea celui slab dar darz si pierzania puternicului infatuat. Asa este si nu insist…
… pentru ca tocmai am descoperit singura secventa de film chinezesc la care am zambit larg:
Dupa care mi s-a facut pofta de taitei si mi-am reamintit ca doar din astia pot manca cu betisoarele. La orez tot la grupa mica( adica “lingurita”) am ramas, dar exersez energic.
Aaa… am vazut si eu, cu intarziere de cativa ani, Restrepo.
De neiertat acesti ani.
